LOVE STORY part VII

De cand Luisa a patruns in casa parintilor lui Mihnea, a simit un sentiment patrunzator, cald, frumos, dar i se
parea foarte ciudat.

Mama&tatal lui Mihnea: Ooo, lume noua. Bine ai venit, Luisa.
Luisa: Buna ziua,bine v-am gasit.
(in timpul mesei)
Mama lui Mihnea fiind mai bagacioasa si materialista a intrebat :
Mama: Luisa, cu ce ziceai ca te ocupi?
Luisa: Am fost dansatoare si m-au promovat. Acum sunt coregrafa.
In acel timp,femeia amutii.
Mama: Mihnea, tu esti serios? Tu ai ceva in capul ala baiete?
Mihnea: Cum sa nu. Nu mai fi asa mama,ne faci sa ne simtim mai putin bine.
Mama: Si ce daca? Eu te-am crescut,te-am facut mare ca sa ce? Sa iti strici viitor din cauza unei necunoscute?
Mihnea: Mama,te rog eu,te implor...nu mai jigni. Pentru tine poate e O NECUNOSCUTA dar pentru mine nu. E prietena
mea si nu o sa renunt la ea din cauza ta, sau din nu stiu ce motive pe care la insinuezi.
Mama: Mihnea, tu chiar vrei sa fac infart? Tu chiar vrei sa ma bagi in spital? Aoleu,mi-e rau Sorine (acesta fiind
tatal lui Mihnea).
Tatal: Hai sa nu dramatizam. Lasa-l si pe baiat sa decida de unul singur macar o data in viata. E major acum, poate
lua decizii singur, am incredere in el.
Mama: Voi chiar vreti sa ma vedeti moarta? (Se rasteste cu tonul foarte ridicat).
Luisa foarte panicata zice:
Luisa: Imi pare foarte rau pentru problemele convocate...daca le pot numi asa. Eu o sa plec...
Mihnea: Nu Luisa, macar tu intelege-ma.
Luisa: Mihnea,imi pare rau dar oricum ma simt in plus,nu aici e locul meu.
(Luisa pleaca)
Mihnea: Iti place mama ce ai provocat? Sigur iti place, a iesit cum ai vrut tu!
Mama: Foarte bine, imi place ca s-a ajuns aici. In sfarsit s-a facut dreptate.
Tatal: Sabrina, incearca sa fi putin mai intelegatoare cu fiul nostru. Nu asta merita din partea noastra. Putem
sa ne straduim sa-l intelegem.
Mama: Tie chiar nu-ti pasa de viitorul lui?
Tatal: Ba da,normal ca-mi pasa.
Mama: Si ce crezi ca viitor va avea fiul tau langa fata asta? Coregrafa?! Ce naiba, Sorine?
Tata: Nu ar trebui sa fie problema ta asta.
Mama: Dar a cui? Eu l-am crescut!
Tata: L-ai crescut, gata acum! Nu-l mai sufoca! Are si el o viata. Lasa-l in pace. El si-a ales drumul asta,
el stie mai bine ce face. Oricum e viitorul lui, nu al tau...El sufera, nu tu!
Mihnea: VA ROOOG,nu va mai certati din cauza mea! Gata! M-am saturat. Nu mai pot nici eu. Tata,multumesc
pentru intelegere. Mama?! Numai bine,eu plec.
Mama: Ai inneb.....
Mihnea intervine:
Mihnea: Shhh, e viata mea! Nu mai depinzi tu de mine! Gata,mi-a ajuns. Numai din cauza mentalitatii tale s-a
ajuns la asta!
( Mihnea se indreapta spre camera lui, isi face bagajele si pleaca. Unde?! Aflati in cea de-a VIII parte.)

TO BE CONTINUED.